Directorul TIFF, Tudor Giurgiu e explicat în cadrul Galei de Deschidere a celei de-a 9-a ediţii că susţinerea locală pentru festival, cel mai important proiect cultural, cu ramificaţii socio-economice importante, din zonă. El reiterează această temă, cu dezamăgire, dar foarte clar şi coerent, într-un interviu acordat ziarului ZIUA de CLUJ. Ca realizator al interviului, subsemnata, Biazofia, redau mai jos interviul în totalitate, sperând să se deştepte cine trebuie să se deştepte şi să înţeleagă ceea ce e de înţeles, cei vizaţi. În concluzie, Giurgiu spune că dacă atitutinea autorităţilor române, de suspiciune şi permanenţă în imediat, mioritică, cioranian analizabilă, sau cum vreţi s-o mai numiţi, nu se schimbă acum, el, fondatorul şi vectorul principal al TIFF se gândeşte să plece de la Cluj:

Am înţeles că sunteţi foarte determinat să renunţaţi la locaţia festivalului, la Cluj, dacă lucrurile nu se vor schimba…
T.G: Nu, nu, eu nu sunt deloc determinat. Am mai spus-o, eu cred că e locul cel mai potrivit, să se facă festivalul aici. Am vorbit şi cu străinii care au venit anul acesta prima dată, ei spun că e un loc foarte bun, că e bun pentru un festival de mărimea Clujului, sunt oameni care au venit la festival acum 7 ani care spun că sunt absolut uimiţi de cât de mare e festivalul şi cât era de mic când au fost ei invitaţi primele dăţi. E cazul Alissei Simon de la un festival mare cum e Palm Springs. Cred eu, festivalul a luat-o cu mult înainte, la un nivel de hei-rup, de glamour, de prestigiu în special internaţional, dar cred că a rămas în urmă partea asta de sprijinire, cum spuneam eu, de infrastructură emoţională şi de solidaritate în jurul acestui proiect. Ce am spus la deschidere a fost un lucru foarte sincer. Personal am obosit şi nu mai am energia de a începe an de an discuţii care să se prelungească până în ultimul minut, ultima secundă, înainte să înceapă festivalul, mi-am pierdut aceste energii, nu cred că mai e normal după 9 ani când suntem deja un festival recunoscut. M-am întâlnit de curând cu domnul Benoit Ginisty, azi (ieri, n.red) am luat masa cu el, şi s-ar putea, de la anul să intrăm într-un club select de festivaluri, acreditate de FIAPF (Fédération Internationale des Associations de Producteurs de Films) care dau categorisiri festivalurilor, or, noi acasă facem tot ce se poate pe plan extern, însă în interior noi nu reuşim să-I dăm acestui festival o coerenţă organizatorică, logistică. Or, dacă nici anul viitor nu se va întâmpla ceva şi dacă nu vom fi chemaţi la nişte discuţii din septembrie-octombrie şi factorii de decizie nu se vor gândi să includă festivalul şi evoluţia lui în următorii 10 ani pe o agendă clară şi să-I găsească loc într-un buget care să fie diferit faţă de toate ONG-urile care, fac nişte lucruri care sunt nemaipomenite, dar nu de asemenea amploare. Mi se pare aberant să fiu tratat laolată cu o asociaţie, lăudabilă, de alfel, care face un festival de folclor care ţine două zile şi care aşteaptă şi ei o alocare de la bugetul local, dar eu nu pot să stau până la cu două zile înainte de eveniment.

La ce vă aşteptaţi exact, concret din partea autorităţilor? Care e pasul care nu se face?
T.G: Pasul este de a se aduna ei în primul rând, Consiliul local şi Consiliul judeţean şi de a ne chema şi pe noi şi de a spune: vrem sau nu vrem TIFF-ul să fie proiectul, vectorul principal prin care Clujul se va exprima foarte bine pe plan cultural în următorii 10 ani? Pentru că vrem şi ne dorim ca festivalul acesta de la Cluj să ajungă printre cele mai importante din Europa. Înţelegem că ai nevoie de finanţare mai mare ca să măreşti premiile, să aduci oameni mai mulţi, să faci alte proiecte de pe urma cărora Clujul poate să beneficieze, ca urmare noi putem să garantăm pe următorii trei ani sau cinci ani finanţare mai mare. E o chestie simplă. Nu e nevoie de mari consilii, mari dezbateri. E o discuţie tehnică şi simplă aşa cum există analize şi discuţii despre construcţii, despre construcţia Centrului Cultural Transilvania, a Pieţei Unirii. Clujul se schimbă. Încet, dar se schimbă.

Practic vă doriţi să se adopte proiectul festivalului…
T.G: Da, e o chestiune de adoptat şi de a spune OK, ce vă doriţi voi în zece ani? Asta, asta şi asta. Vrem o clădire care să fie un centru al festivalului. Ce poate să genereze festivalul ăsta? O parte eu le-am spus la deschidere, poate să genereze şi o şcoală de film puternică şi o apropiere pentru nişte fonduri regionale, de a intra în nişte coproducţii. Dacă aceste lucruri convin factorilor de decizie din Cluj cred că putem face echipă şi o să mergem mai departe. Dacă ele nu convin şi o să rămână într-un fel aşa de eveniment care dă bine în presă… Cineva îmi spunea, de curând, că la Sibiu, comparaţia asta cu Sibiul e inevitabilă, tot oraşul era în sărbătoare, pe străzi. Sigur că şi geografia Sibiului e diferită, sunt terase, dar era un oraş întreg care ieşea pe străzi. Şi ne dorim …

Vedeţi Sibiul ca o alternativă la Cluj?
T.G: Eu refuz să cred că oraşul poate să dea cu piciorul unui demers de nouă ani. Dar nu ar fi singurul din Europa care face asta. Am mai văzut, spre exemplu, un festival foarte bun la Gyor, în Ungaria care tot aşa s-a mutat pentru că acolo nu s-au înţeles cu noul primar, acolo a fost o schimbare mai bruscă, politică. S-a mutat la Szombathely. Sper să nu fie cazul şi la noi. Eu personal mă înţeleg bine cu primarul de acum, cu preşedintele Consiliului Judeţean. Eu nu cred că el se va putea muta… doar aşa să ne apuce din nou luna aprilie, să fim gata să facem jubileul, ediţia a 10-a în care poate anunţăm că vom deveni festival internaţional de categoria A, ceea ce înseamnă că vom avea nevoie de premii mai mari.

Ce înseamnă asta în termeni de costuri?
T.G: Eu cred că vom ajunge cel puţin la un buget de 2 milioane de euro.

Şi participaţia locală, cam pe unde ar trebui să se situeze?
T.G: Eu cred că ar trebui cel puţin un sfert din această sumă. Adică noi am reuşit până acuma, banii pe care am reuşit să-I aducem de la sponsori au fost peste 50% din bugetul festivalului. Suntem în continuare sprijiniţi de fonduri europene care dau o garanţie. Noi temele ni le facem. Asta nu ar însemna că noi vom înceta să mai căutăm, că ne vom culca pe o ureche, un festival fără parteneri privaţi nici nu poţi să-l faci.

T.G: Făceam eu o glumă că oamenii de la Budapesta şi din Cehia sunt foarte invidioşi pe succesul filmelor româneşti. Şi tot timpul ei întreabă, aud de la colegii mei de-acolo, ce fac românii de iau premii unde se duc? Cred că e un secret din ăsta, nu ştiu ce-şi imaginează că-i mituim pe ăia de la festivaluri. Or, din punctul ăsta de vedere ungurii sunt foarte supăraţi că lor nu le-a ieşit să facă un festival internaţional mare, ceea ce la Cluj s-a putut face, la Budapesta nu există niciunul. Au ei un festival în care îşi scot în faţă producţiile locale, cam ce facem noi în timpul Zilelor Filmului Românesc. Făceam eu o glumă că dacă România are nevoie de un festival de genul acesta, se poate exporta foarte uşor la Budapesta. Noi venim cu aceeaşi infrastructură, know-how, Budapesta e un oraş foarte plăcut. Poţi face Zilele Filmului Românesc la Budapesta.

În concluzie, ar trebui să fie vorba de o decepţie foarte mare ca să plecaţi de la Cluj…
T.G: Doar aşa, să fie o totală lipsă de reacţie din partea… Vom încerca să sintetizăm, după festival, datele economice ale festivalului. Vom trimite încă o scrisoare, o vom face foarte temeinic, cifre de la hoteluri, încărcări, cluburi, restaurante şi sper că undeva în luna septembrie să avem această întâlnire şi să existe deschidere. Oamenii s-au obişnuit să ia aşa, for granted, de la sine un lucru, or e ca o floare, dacă nu-i pui din când în când nişte apă, se ofileşte.

(c) Biazofia