Aş scrie cel mai urât cuvânt în limba română, cel mai înjositor, ca să definesc autorităţile locale din judeţul Alba, şi, mai specific, pe ălea din Roşia Montană, dar parcă mi-e ruşine la dejte.

De ani de zile ONG-urile se bat cu pumnii în piept că Roşia Montană Gold Corporation (în continuare ne vom referi la această companie cu apelativele de RMGC sau duşmanii) vrea să ne ia pământurile, să exploateze aurul strămoşilor, să ne intoxice urmaşii, să depopuleze zona Apusenilor, să distrugă rezerve strategice, să ucidă istoria, rămânismul, să ne vândă ţărişoara la străini, să cianureze lacurile şi apele. Ieri, după ce-am participat la o conferinţă de presă despre o casă recondiţionată de duşmani în centrul Roşiei, m-am dumirit: tunurile trebui(e)au întoarse împotriva primarului, a prefectului, a statului român în sine care condamnă cu nonşalanţă nişte sărmani, mineri fără obiectul existenţei, la sărăcie lucie, în perfectă consonanţă cu lozinca  “munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”. La fix!

De ce zic asta? L-am ascultat pe prefect, un personaj sinistru care-şi freca mâinile, Cornel Stefan Bardan (fost parlamentar, cică) spunând că nu se poate face nimic pentru Roşia, în afară de RMGC. RMGC e singura soluţie. În afară de asta, moarte, distrugere. Dar a zis-o cu o lipsă de onestie fantastică, dezinteresat, îl durea la patină că zona e vai de mama ei. El – trimisul lui Boc pe pământ (c)! El care ar trebui să fie primul care să se înghesuie la cerşit strategii la Bucale în faţa executivului a cărui reprezentare în teritoriu este. A fost atât de ruşinos încât a sărit să răspundă la o întrebare adresată oficialului RMGC şi încă cu obidă împotriva ziaristului care s-a încumetat să se aventureze pe terenul controverselor.

Al doilea sinistru a fost primarul. Dacă s-a gândit/ a aplicat pentru diverse programe de dezvoltare zonală, fonduri europene, DRUMURI, ceva, orice. Răspuns: Nu, aşteptăm să vină RMGC. Da’ de ce nu faceţi drumurile, nene? Ce-are asta cu RMGC-ul? Răspuns: Nu ni se dă, că nu sunt bani. Deci acest cioban mioritic nici nu concepe că funcţia sa e una administrativă, ci aşteaptă să vină compania să scoată aurul şi să-l îmbogăţească. Acest om a râs spunând “nu putem mânca istorie”. Cum ar veni, mie mi se rupe, totu-i bine dacă se termină cu bine, respectiv iese banu din ceva. Orice va fi fiind!

Următorul pe listă e directorul general al Muzeului Naţional de Istorie al României, un personaj cu două nume de familie, fără prenume Crişan Muşeţeanu – un om de alinat rănile, care a zis aşa: bine că face RMGC-ul ceva pentru că statul român NU va avea bani niciodată să investească în patrimoniu. Dovadă, a mai spus el, nu se reuşeşte reamenajarea Lipscaniului, zonă istorică în capitala ţării, de ani de zile. Corect! Ultimul, dar nu în topul penibilităţii, este Matei Drâmbăreanu, directorul coordonator al Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Alba, un blajin care se simţea onorat că taie panglica alături de “granzi”.

Pentru Roşia Montană se bate RMGC-ul. A modificat proiectul minier iniţial ca să fie cât mai puţin atacabil, a dezvoltat un palier destinat special patrimoniului, monumentelor istorice, vor să creeze o infrastructură pentru turismul minier. Pentru Roşia se bat ONG-uri străine şi rezidente din alte oraşe/judeţe. Activiştii fac planuri de atac, închipuie alternative, sar pe juriştii companiei contestând la nesfârşit avize şi articole şi legi în baza altor legi. Cine nu se bate de loc? Românii şi aleşii lor. Popor de pierzători ce suntem, bine zicea Cioran.

Din punctul meu de vedere, citibil aici, celula aceea de muzeu al mineritului deschisă pe 23 febr.la Roşia, e ok. Oamenii s-au căznit să facă ceva de calitate. Au investit bani, nu mulţi, suficienţi câţi să fie clar că “este de unde” şi e o lecţie de “uitaţi cum poate să devină toată treaba”. Pe de altă parte, de ce să sari cu cuţitu la gâtul companiei, ilustrare feroce a capitalismului din Vest, ca-n dicţionar, dacă ăştia-s partenerii de afaceri în România? Cine n-ar proceda la fel? Cine n-ar profita de situaţie ca să-şi rezolve planurile favorabile, cât mai unilateral cu putinţă? Sunt convinsă că orice companie din lume ar proceda identic.

FOTO: Aida ILIE. În Poză, de la stânga la dreapta, primarul Roşiei Eugen Furdui, prefectul Ştefan Bardan, directorul general al Muzeului de Istorie a Ro, Crişan Muşeţescu şi directorul coordonator al Direcţiei de Cultură Alba, Matei Drâmbărean. Şi ceva fete cu panglici .