Primul film cu  Mel Gibson, după 7 ani de stat pe tuşă ca actor, “The Edge of Darkness” (EoD) – tradus magistral în româneşte “Scăpat de sub control”, dă senzaţia că e rezumatul unui serial: ca şi când regizorul vrea să te facă să crezi că ai pierdut nişte episoade şi de-aia logica poveştii dispare.

Nu degeaba regizorul, Martin Campbell se pricepe (numai) la seriale, iar lungmetrajul în discuţie, reiterează un show pentru micile ecrane difuzat de canalele britanice în anii ’80. Mie mi s-a părut EoD un melanj între filmele Payback (cu Mel Gibson), un paaalid Mystic River (cu Sean Penn) şi Lethal Weapon  – toată seria, da’ cu un Gibson mai obosit şi mai puţin arătos.

Povestea e catchy, intriga e super rapidă: un poliţist din Boston Thomas Craven (Mel Gipson-SIC), o aşteaptă la gară pe fie-sa, Emma (Bojana Novakovici). Fata e intern la o companie privată producătoare de materie primă pentru arme, care lucrează cu guvernul american. Boon: scene de familie, tatăl a crescut-o singur, probabil, fetei i se face rău, când s-o ducă la urgenţă, este împuşcată la ieşirea din casă. Ce, împuşcată: mătrăşită, făcută bucăţi. Ce urmează e o cursă pe cont propriu pentru identificarea criminalului, poliţiştii sunt convinşi că ţinta atacului era colegul lor de breaslă. Craven descoperă, într-un puzzle destul de dezordonat, fragmente din viaţa fiicei lui care duc la concluzia că ea era cea căutată de asasini.

Ca să fie un film mai “necomercial” scenaristul a introdus cu forcepsul nişte ipoteze fără noimă, o organizaţie care militează împotriva companiei producătoare de arme, otrăviri intenţionate cu taliu (care e o otravă pentru şobolani…) ale martorilor acestui proces, urmăriri, agenţi CIA care deşi sunt în tabăra adversă păstrează un anume “cod al onoarei” şi se feresc să îşi păteze mâinile de sânge, tot scenariul e bulversat exact în momentele serioase de replici hollywoodiene clasice, gaguri slabe ca să-şi smulgă un zâmbet. Nici producătorii nu cred că ştiu ce-au vrut cu filmul acesta: să fie unul care să conteze sau unul cu succes la casă?

Unele cadraturi sunt totuşi inspirate, de exemplu, în momentul în care Craven descoperă cine se află în spatele uciderii fiicei sale, iese dintr-o parcare, pe autostradă, urmărit de “bad guys” şi trece pe lângă un semn rutier “No return” – Fără întoarcere, deci de-aici vă puteţi închipui ce urmează: sângeee.

Mel Gibson e îmbătrânit, m-aşteptam la o altă prestaţie/prezenţă din partea lui, e tributar filmelor de acţiune care l-au consacrat, dar a căror vreme a trecut. Aşadar, un film care poate fi văzut, lejer, la o seară între amici. Şi-atât.