“Din Paris, cu dragoste” (From Paris, with love), te prosteşte încă din titlu. Dacă vă pregătiţi de o ieşire la cinema, ca să vă ţineţi de mână cu iubita şi să vă pupaţi deodată cu protagoniştii, aţi greşit filmul. “From Paris, with love” este o parodie savuroasă la adresa filmelor cu spioni şi o copie infidelă a producţiilor americăneşti tributare patologiei post-9/11, în care nu ştii de unde sare teroristul.

Sâmbătă, la Odeon, am râs mai tot filmul. Mai întâi pentru că am crezut că e un “film cu bătăi”, în maniera John Woo, apoi pentru că actorii, Jonathan Rhys Meyers mai ales, în rolul lui Reese – un conştiincios consilier la ambasada Americană din capitala Franţei prea se luau în serios. Mai exact, balansul dintre poveste, care e facilă, şi ultraimportanţa aşa-ziselor misiuni în care sunt angrenate personajele, era grosolan trasat, ca-ntr-un film de serie B. Şi-atunci am început să mă uit în jur şi să înţeleg: era o parodie la filmele cu James Bond. Nu degeaba “From Paris, with love” persiflează titlul celui de-al doilea film cu super-agentul secret, apărut în 1963, “From Rusia, with Love” şi Sean Connery în rolul principal. Regizorul, Pierre Morel sub îndrumarea tătucului lui “Leon”, Luc Besson (care semnează povestea) te poartă într-o avalanşă de urmăriri, pe bulevardele franţuzeşti, prin Harlem-ul european, prin cartierele emigranţilor pakistanezi care, plănuiesc un atentat asupra delegaţiei americane, exact în ziua unui summit. Parteneri într-o cursă împotriva terorismului, Wax (John Travolta) şi Reese trebuie să descopere cine complotează împotriva ordinii mondiale, cine s-a vândut teroriştilor arabi, iar pistele îi duc tot mai aproape de iubita lui Reese, frumoasa franţuzoaică Caroline.

De ce e simpatic? În primul rând pentru că rezolvările de situaţii-extreme sunt cusute cu aţă albă. Apoi pentru că James Bond-ul lui Morel sunt de fapt doi: unul aspirant la un job important, şcolit în acest sens– Reese şi altul, un agent secret atipic, un melanj între un mafiot ucrainian şi proxenet cu un agent guvernamental– Charlie Wax. Wax este agitat permanent, furios, “însurat cu arma”, prizează cocaină, ştie tot, îi place să facă scandal şi, în general, să comită orice transformă un undercover-agent într-o glumă. Replicile sunt la foc automat – cam ca şi întreaga acţiune, un body-count – chiar, oare câţi arabi au fost ucişi în filmul ăsta?. Sunt replici din Karate Kid (celebra Wax on, Wax Off, pe post de cod secret), din Pulp Fiction, Travolta are o pasiune pentru senvişurile “royale with cheese”.

Există şi o scenă – preferata mea cu muuulte împuşcături într-o sală plină ochi de manechine aliniate milităros –un fel de death clock într-un mormânt modern al împăratului chinez Qin Shi – păzit de 7.000 de soldaţi de teracotă. După o generoasă bătălie cu forţele răului aka pakistanezii, cu inflaţie de gloanţe şi cadavre chiar şi personajele se întreabă: “Câţi au mai rămas?” – “La ultimul recensământ, în jur de un miliard”. Chiar dacă sună dubios, “From Paris, with love” e un film care te deconectează şi merită văzut.

FOTO: colaj made by HH.