Eu m-am săturat de subiectul Roşia Montană. Nu mai citesc nimic despre asta. Mă seacă. Dacă aş locui în Roşia m-aş muta, să nu mai văd picior de ONG-ist care să mă înveţe dragostea pentru natură pe burta goală şi nici picior de corporatist care să-mi vrăjească urechile cu promisiuni de îmbogăţire. Acuma, sunt nişte lucruri bâzâicioase, care iscodesc, chiar dacă, de 10 ani s-a spus totul and beyond despre proiectul minier şi împotriva lui s-au propunţat pe rând instanţele care au retras/au anulat mare parte din documentaţia necesară, Academia Română tot împotrivă, figuri publice. De cealaltă parte s-au îngrămădit politicienii. Care s-au antepronunţat zicând că proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) e prioritate a actualului program de guvernământ.  Neobosiţi, ongiştii strâng din nou rândurile, semnează declaraţia celor 70 de asociaţii de mediu. Un lucru ciudat: mecena ONG-urilor, George Soros  este acţionar al unei firme, Newmont Mining Corporation care a cumpărat acţiuni ale Gabriel Resources (compania care ar urma să exploateze la Roşia). Newmontul e acţionar minoritar, însă, tranzacţia are loc cândva înaintea ultimei ediţii a Festivalului FânFest Salvaţi Roşia Montană – care a fost, ani de zile apogeul luptei asidue a ONG-urilor pentru salvarea zonei şi care scăzuse, în plan financiar, credibilitatea Gabriel în străinătate şi preţul acţiunilor pe bursă.

Am recoltat pe pe net (neumblate-i sunt cărările) o scrisoare asumată de Soros şi înaintată preşedintelui Newmont, Waybe Murdy: „Înteleg că Newmont se obligă să respecte cele mai înalte standarde de management ecologic, de sănătate a angajaţilor şi de siguranţă pentru comunităţi. O investiţie într-un proiect dubios precum cel de la Roşia Montană nu ar trebui să poată pune la îndoială aceste angajamente admirabile“, zice acţionarul Soroş.  Am vorbit cu vicepreşedintele Departamentului de Patrimoniu al RMGC, arheologul Adrian Gligor care lucrează de ani de zile la Roşia. Interviul e lung, sper să nu plictisească, de aceea l-am împărţit în două. Adrian Gligor spune şi că poate răspunde la orice întrebare legată de proiect, aşa că, feel free to ask, dacă mai aveţi, nelămuriri după atâţia ani:

De când lucrezi la RMGC şi în ce anume constă munca ta în cadrul companiei/la situl de la Roşia Montană?
A.G: Lucrez în calitate de consultant din anul 2002 pentru RMGC, iar din 2005 direct pentru RMGC în calitate de coordonator al departamentului de patrimoniu cultural. În această calitate coordonez o echipă de specialişti în arheologie şi arhitectură ce se ocupă de logistica/organizarea cercetării şi conservării/monitorizării patrimoniului cultural de la Roşia Montana şi a zonelor protejate.

Divizia Patrimony and Sustainable Development din care faci parte, implică o anume strategie de prezervare a monumentelor din zonă sau sunt “doar vorbe” pentru astupat urechile ONG-urilor care sunt împotriva proiectului minier?
A.G: Doamne, ce întrebare! În primul rînd departamentul de patrimoniu colaborează cu celelalte departamente din RMGC şi este la curent cu tot ceea ce înseamnă propunere de dezvoltare de proiect industrial la Roşia Montană. Astfel, în primul rînd oferim, ca să spun aşa, un fel de consultanţă internă celorlalte departamente pentru ca dezvoltarea proiectului să nu creeze un impact negativ asupra valorilor de patrimoniu cultural. Acolo unde ne dăm seama că propunerile de dezvoltare pot avea un anume impact, încercăm pentru început să reproiectăm. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci în conformitate cu legea organizăm cercetarea arheologică preventivă sau în cazul monumentelor arhitectonice, planuri de urbanism zonale sau de detaliu tot în sensul conservării, protejării monumentelor istorice. În concluzie, departamentul patrimoniu este unul cît se poate de real şi respectat în această companie şi în tot ceea ce ne propunem să facem. Astfel, pîna în momentul de faţă am organizat logistic cercetarea arheologică efectuată de către echipele Ministerului Culturii şi Academiei Române.

Am înţeles că se restaurează centrul istoric din Rosia. În ce stadiu e?
A.G: În ceea ce priveşte centrul istoric vă pot spune în primul rînd că mă bucur de faptul că autorităţile locale au iniţiat avizarea documentaţiei pentru Plan de Urbanism Zonal Zona Centrală Istorică Protejată. Prin acest document se propune creşterea zonei protejate de la 50 ha la peste 135 de ha. Aici sunt deasemenea peste 30 de case monument istoric. Pîna în momentul de faţă noi am realizat proiecte de restaurare pentru un numar de 11 clădiri monument istoric din piaţa centrală a Roşiei şi am încheiat restaurarea unei prime case. De fapt o să avem un eveniment local de inaugurare chiar pe parcursul acestei luni. Această casă restaurată va face pasul spre ceea ce am promis încă din anii 2002 şi anume o primă secţie a muzeului mineritului de la Roşia Montana.

Cum se împacă acest proiect, insula de cultură romanistică, muzeu, cu ceea ce se va întâmpla în jurul ei? Vorbesc de proiectul de exploatare propriu zis, de barajul de 180 de metri pentru bazinul de decantare a sterilului?
A.G: În ultimii 4 ani proiectul minier a suferit numeroase modificări, dintre care cele mai importante au fost dictate exact de existenţa acestor zone cu bunuri de patrimoniu cultural. Astfel, am făcut reproiectări de drumuri şi halde pentru a nu impacta bunurile de patrimoniu cultural descoperite. De asemenea, am creat şi propus trasee turistice pentru ca aceste zone să poată fi puse în valoare şi vizitate de către turişti. Sperăm de asemenea ca aceste bunuri, o dată restaurate, să se transforme în factori economici pentru comunitatea locală.

Mai concret. Ce s-a eliminat din proiect ca să nu afecteze patrimoniul?
A.G: În ceea ce priveşte barajul de 180 de metri, acesta va fi ridicat pe Valea Cornei, o zonă ce a fost locuită doar în perioada modernă/contemporană şi nu interactionează cu zonele protejate actuale. Deci, pot sa spun că fiecare lucru/zonă este bine cunoscută în momentul de faţă şi la “locul ei”. În aceeaşi măsură, suntem absolut de acord că lucrurile mai pot fi şi se vor mai îmbunatăţi şi în viitor în acest sens. De exemplu a fost reproiectată şi relocată halda Cetate datorita descoperiiri de clădiri romane în Carpeni – zonă ce este acum protejată. Sau, s-a reproiectat cariera Cîrnic, după ce s-a trasat zona protejată Piatra Corbului. A fost reproiectată cariera Jig-Vidoaia prin micşorarea acesteia şi creşterea zonei protejate a centrului istoric. Sunt doar cîteva exemple.

(urmează p. II)

SURSE FOTO: inromania.info, romaniaturistica.ro, alpinet.org (actuala carieră de la Roşia Poieni)