… Şi mă dusei..să trec la Olt. Am păşit, deci, câteva zile, după graniţa naturală a Carpaţilor, în “ţara vecină şi prietenă”, cum glumesc (sau nu), în România, la Bucureşti. Şi trei impresii de om care nu a mai pus piciorul în “capitala lor” de 5 ani:
1. Haos. Nămeţii cât un stat de om din plin centrul europeanului nostru oraş cârmuitor m-au făcut să mă simt prost pentru cârcotelile patriotice de acasă unde zăpada neadunată de pe margine drumurilor abia dacă mai există. Strică doar, fengshuiul centrului şi pozele mişto. Am văzut maşini îngropate în zăpadă, de drumari în parcări, am văzut cetăţeni care se răzbunau pe nesimţirea autorităţilor zvârlind zăpada adunată pe trotuare înapoi în stradă. Era să primim o lopată de zăpadă în cap la ieşirea din pasajul Universitate -pentru că un om arunca de la etajul doi sau trei, lopeţi, pe trotuar. Două o zi de circulat “printre ei”, High_Hui a oprit maşina blocând prima bandă de circulaţie şi ieşirea unei străduţe şi ne-am amuzat că ni se părea “normal” să parcăm aşa.
2. Am mâncat rasol pentru prima dată după ce nu mi-a făcut poftă niciodată. Şi ne-am gândit cu bun simţ că s-a irosit bunătate de carne de friptură, de pomană. Doamna care a gătit şi care a fost ultra simpatică nu merita nişte oaspeţi ca noi. “Sclifosiţi”
3. Modul în care au refăcut utilitatea clădirilor comunistoide arată totuşi că unii gândesc acolo ca şi când ar fi capitală de ţară. Vorbesc, explicit, de un spaţiu care m-a cucerit, Silver Church, o sală de concerte – club, amenajat într-o aripă a fostei Case de Cultură, a unei foste discoteci.
FOTO: Mitici cu mici, nedespărţiţi, pe o stradă lângă Piaţa Sudului, Bucureşti, 24 ianuarie. (c) Biazofia
Bucuresti, Bucuresti … din pacate (pentru ei), ar fi prea multe de zis. Oricum primul contact cu orasul te indeamna sa faci cale intoarsa, iar de nu ar fi fost mega-concertul din Silver-Church, ramaneam cumva cu acea parere de acum 2 ani, cum ca, capitala noastra e doar un oras mare si aglomerat, cu fel si fel de oameni. Doar sa nu fii sofer …
P.S.: “misto” poza
…din născare sunt “uşor” crizată… Autocontrolul a apărut direct proporţional cu înaintarea în vârstă… Scumpa noastră capitală reuşeşte, însă, de fiecare dată, să mă aducă la faza de primitivism al crizelor de nervi… Nu mai comentez, să nu primesc bătaie tura viitoare când (din păcate) voi fi nevoită sa mă deplasez prin “the other Romania”.
…dar, trebuie să o zic: prea puţini gândesc, totuşi, in oraşul ala…iar cei care o fac, PLEACÃ de acolo!!!
Ce sa zic, Bucurestiul are si parti bune, si parti rele. Multe rele, da… iti dai seama ce mult imi place Clujul acum?
comentez si eu ca sa ma aflu in treaba.
mah femeie eu nu inteleg de ce atata aversiune fata de miitici in sine. lasa i domnule in pace ca rahatu e peste tot si la noi in oras, doar ca esti mai obisnuita cu el. Eu m’am simtit bine de fiecare data in bucuresti. Bucurestiul este o mega oferta din foarte multe puncte de vedere. Acolo intra toate, de care ai nevoie aici in cj si nu le gasesti,… cultura, comert, informatie, etc. Ca e o epava arhitecturala…asta o fi asa partial, si prostul gust domina si acolo ca si peste tot, dar intoarce capu si catre cladirtile din cj unde e super oferta istorica si unde preferatii astia ai vostri vin si improasca cu niste roz portocaliu, si invcestesc milioane de euro in “estetica urbana” si ai parte la sfarsit de un rezultat sub mediocru. Banuiesc ca si pe vremea lui funar erai la fel de multumita de oras.
Inteleg o anumita furie fata de cei care traiesc pe energia noastra, a ardelenilor, dar asta se intampla pentru ca tot noi suntem niste fraieri. Razboaiele astea inter carpatine ma seaca teribil. Ai fost vreodata refuzata la vreun interviu in bucuresti, sau de ce atata ura pe ei???? explica mi si mie te rog. Nu ai cumva probleme si cu ungurii? Cum naiba gasesti sanse de evolutie daca nu treceti peste prejudecati d astea de invidiosi, cum sa coagulam trasaturile astea de roman (sceptic si fricos) daca ne e frica si de vecinii nostri de peste carpati? Share woman si vezi ce combinatii frumoase pot sa iasa, nu izola tu asa pentru toti brandu asta de kkt: “Ardeal” ardeal my ass…
@ Flavius – barbate/man is pe jumate unguroaica n-am nimic cu ungurii, cum n-am nici cu romanii, invitatia sa sheruiesc ce ma manca cand e vorba de Bucuresti si zonele adiacente ar dura cam mult, e o opinie personala, dublata de cinism. nici n-am ridicat in slavi clujul unde rezidentiez pentru ca plaga portocalie e mai vizibila aici ca oriunde, e plin de taranoi avem noroc cu studentii care ridica nivelul cultural si al fizionomiilor interesante pe strasse. am ceva cu prostia canalizata in mandrie, am ceva chiar si cu aversiunea pentru aversiune, nu inteleg ce legatura are funar cu toata tarasenia unor episoade simpatice – credeam eu – evocate mai sus. urasc demagogia si “miticismul” care e deja o caracteristica poate fi indosariata in dex si care se aplica si altora nu doar celor de la sud de carpati. si in orice dex miticismul ar fi sinonim cu mojicie, smecherie, corturalizare, manelizare. Alege tu, man. Nu am plecat niciodata la bucuresti de frica, recunosc, sa nu ma trasform in michael douglas in Fallin’down, desi au existat ocazii. Nu e un razboi intra-extra-carpatin, e o opinie probabil impartasita de mai multa lume si na, fiecare cu nostalgiile lui istorice. Fiecare se revendica mai degraba de undeva, eu as fi preferat, fara sa am vederi secesioniste, fara sa cred ca ardealul e “al lor”, sa fim administrati din Vest. Nu de Balcani. atata tot.. oare te-am lamurit, man?
Alin, tu sti ce vorbesc. Nu e ura, deloc. Si stiu ca unele lucruri se pot face DOAR acolo. exclusiv.
Zofia, cand mai veniti pe aici si aveti timp imi faceti un semn, si va arat cateva resturi din Bucurestiul vechi, multicultural, fermecator si aproape disparut. Si nu la zona Lipscani ma refer, pe aia o cunoaste toata lumea
Olahus
(id-ul meu de mess e in campul de mail, mi-ar face placere sa mai schimbam din cand in cand o parere despre Ardeal, maghiari, Cluj si alte povesti fara sfarsit.)